Ciupercile m-au fascinate din totdeauna, chiar as vrea sa am o crecatorie de astfel de plante, dar fiecare din speciile pe care vi le voi prezenta in acest serial traiesc in medii total diferite, deci mi-ar fi imposibil sa le cresc in casa. Pasiunea mea a inceput de cand in clasa a 6-a am facut un top al celor mai rare specii si a trebuit sa caut poze, pe vremea aia in reviste, le-am decupat si am alcatuit un tablou care a avut un efect incredibil printre colegii mei si am obtinut nota maxima. Sper sa va placa si voua topul meu, astazi o sa incepem cu Amanita muscaria.
Amanita muscaria este o ciuperca otravitoare renumita, in primul rand, pentru proprietatile sale halucinogene, fiind o adevarata specie cosmopolita.
Ciuperca chintesenta, de culoare rosu inchis este una dintre cele mai cunoscute si larg intalnite in cultura populara.
Pana in prezent au fost cunoscute mai multe subspecii cu capace de culori diferite, precum regalis maro, flavivolvata galben-portocaliu, guessowii, Formosa si perscina roz.
Amanita muscaria este o ciuperca nativa padurilor de conifere si foioase, in toate regiunile arboricole din emisfera nordica, inclusiv in Hindu Kush, Marea Mediterana si America Centrala. A fost introdusa, de asemenea, in mod neintentionat, in mai multe tari din emisfera sudica, precum Australia, Noua Zeelanda, Africa de Sud si America de Sud. Amanita face relatie simbiotica cu o marie varietate de arbori, printre care molid, pin, brad, mesteacan si cedru.
Desi sunt considerate otravitoare, decesele sunt extreme de rare, iar aceasta este consumata ca aliment in parti ale Europei, Asia si America de Nord. Otravirea apare de obicei in randul copiilor si a persoanelor care o ingereaza pentru experiente halucinogene.
Amanita muscaria contine o serie de agenti biologic activi, cel putin doi, dintre care muscimol si acid ibotenic. Acestea sunt cunoscute ca fiind psihoactive.
O doza toxica la adulti este de aproximativ 6 grame de muscimol sau 30-60 de grame de acid ibotenic, in timp ce o doza letala a fost calculate la aproximativ 15 capace.
Decesele cauzate de aceasta specie au fost raportate in articole de revista si rapoarte istorice, insa cu tratamentele medicale modern, cazurile fatale, ar fi extreme de rare. Mai multe carti importante au dat impresia ca ar fi mult mai toxica, decat este in realitate. Conform unor surse, insa, odata detoxifiate, devin comestibile.
In America de Nord s-a declarat ca nu exista decese fiabile documentate in ultimii 100 de ani. Marea majoritate a deceselor s-a produs in urma intoxicatiei cu ciuperci al caror capac era fie verzui, fie una dintre cele mai multe specii din Amanita, cunoscuta sub numele de ingerii distrugatori.
O alta specie, Fly agaric, este cunoscuta pentru efectele sale imprevizibile, ingerarea acesteia putand varia de la greata si spasme la somnolenta, schimbari de dispozitie si pierderi ale echilibrului. In intoxicatii severe pot aparea convulsii si coma, iar simptomele apar dupa aproximativ 30-90 de minute si efectele pot dura mai multe zile. In unele cazuri s-au prezentate dureri de cap pana la 10 ore, dupa aceea.
Tratamentul initial consta in decontaminare gastrica si nu exista niciun antidot pentru aceasta. In cazurile grave se poate dezvolta pierderea cunostintei sau coma si se necesita intubare si ventilatie artificiala.
Cu ajutorul tratamentului medical modern, pronosticul este pozitiv, ca urmare a tratamentului de sustinere si pacientul scapa fara a prezenta efecte secundare.
Ai avea curaj sa mananci asa ceva?
No related posts.
Altii ar manca asa ceva :)) , poate chiar fuma , doar sa nu mai dea bani pe droguri din import :)) . Am vazut o gramada de ciuperci deastea , bunica mea le numeste “palaria sarpelui ” si nu numai ea , si cred ca stim de ce…:))